Volkswagen Type 1, mai cunoscută sub numele de Beetle, Fusca, Coccinelle, Vocho, Bug, Volky sau Käfer (în germană) și Broscuță (în limba română), este o mașină compactă, produsă de Volkswagen din anul 1938 până în anul 2003. Cu toate că numele de "Beetle" și "Bug" au fost repede adoptate de către publicul larg, abia începând cu august 1967 VW a început folosirea numelui în materialele promoționale. Mai înainte se numea fie "Type I" sau 1200, 1300 fie 1500, acestea fiind numele sub care era comercializată în Europa înainte de 1967. Numerele respective desemnează capacitatea cilindrică a motorului în centimetri cubi. În 1998, după mai mulți ani de când modelul original fusese scos din fabricație din majoritatea liniilor de producție din lumea largă (doar în Mexic a continuat producția vechiului model până în 2003) VW a lansat "Noul Beetle" (construit pe platforma Volkswagen Golf), și care avea puternice asemănări cu originalul.
VW Standard, an de construcție 1950
VW Beetle datorează o mare parte din succesul său inginerului de origine austro-ungară Béla Barényi care, în 1925 (cu 5 ani inainte ca Ferdinand Porsche sa facă publică versiunea sa), concepea un prototip ce avea să stea la baza renumitului model.
O altă personalitate care a adus o contribuție semnificativă la nașterea Type 1 a fost mecanicul austriac Hans Ledwinka, ce a integrat multitudinea de inovații ale sale în modelul Tatra T77. Versiunea îmbunătățită, T79, este modelul ce l-a impresionat pe Adolf Hitler și l-a determinat să aducă pe strazile germane un automobil similar. Mai exact, Führerul își dorea o mașină pentru 5 persoane, capabilă să atingă 100 km/h și accesibilă oricarui german, costând cel mult 1000 de mărci.
În mod cel puțin surprinzător, modelul ce avea să intre in producție, definitivat de Ferdinand Porsche, va fi inspirat, chiar la sfatul cancelarului, din schițele inginerului ungur Josef Ganz, un evreu. Mașina cu două uși și tracțiune spate, denumită inițial KDF-Wagen, de la “Kraft durch Freude” (Putere prin Bucurie), integra caracteristici ale schițelor lui Barényi, prototipurilor lui Ganz și modelelor Tatra ale lui Ledwinka. Astfel, în 1937, mașina putea fi achiziționată în schimbul sumei de doar 900 de mărci (400 de dolari), mai puțin decât costa o motocicletă.
Deși 150.000 de germani erau înscriși pe lista de așteptare, într-o primă etapă doar 630 de exemplare au fost produse, fabrica de la Wolfsburg, destinată construcției de mașini ale poporului, fiind rapid transformată în motor militar.
La începutul anilor ’60, mașinuta era introdusă și în Statele Unite ale Americii, unde va deveni populară, în ciuda reticenței inițiale a americanilor, cărora le reamintea de ororile celui de-al doilea război mondial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu