Jeep

Jeep este o marcă de automobil produs de compania americană Chrysler. Este cea mai veche marcă de vehicule off-road (de asemenea sport utility vehicle – SUV). (În engleză off-road înseamnă „în afara drumului” și se referă la mașinile pentru teren accidentat.) Jeep-ul a inspirat o serie de alte mașini militare de tip „Light Utility Vehicles”, cum ar fi Land Rover, care este ca vechime a doua marcă de automobile off-road. Primul vehicul Jeep a apărut mai întâi ca prototipul Bantam BRC, acesta devenind principala mașină off-road a Armatei SUA și a Aliaților în timpul celui celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada de după război.
Fondata in 1941 cu sediul la Auburn Hills, Michigan, SUA compania a rezistat pana azi.

Aro IMS

IMS-57...
Primul model a fost IMS-57; un număr total de 914 vehicule au fost fabricate între 1957 și 1959, majoritatea asamblate manual. Inspirat după vehiculul rusesc GAZ 69, avea următoarele caracteristici: caroserie cu două uși și prelată, motor de 3260 cc pe benzină, 50 CP (37 kW) la 2.800 rpm, viteză maximă 80 km/h și un consum de carburant de 24 l/100 km. Șasiul în stare funcțională era testat pe ruta Câmpulung-Colibași după care era carosată, vopsită și finisată la Fabrica de Autoturisme Pitești. Printre alte ciudățenii, IMS-57 avea ștergătoare de parbriz manuale.



IMS-59...
În 1959 IMS-57 a fost înlocuit cu IMS-59, care avea îmbunătățiri substanțiale față de predecesorul său: motor de 56 CP (42 kW), viteză maximă crescută la 90 km/h iar ștergătorul de parbriz manual a fost înlocuit cu unul electric. Vehiculele erau carosate (cu 2 uși, 4 uși sau pick-up), vopsite și finisate la Câmpulung. În cei patru ani de producție (1959-1963) numărul de vehicule construite a crescut de la 803 în 1959 la 3.222 în 1963.




M451...
Un nou model, M461 a fost început în 1964. Avea aspect și finisaj imbunătățit și mecanică reproiectată, deși ca aspect era asemănător cu IMS-59. Avea motor de 2.5 l pe benzină la 70 CP (52 kW), o viteză maximă de 100 km/h și un consum de combustibil de 17 l/100 km la 80 km/h.
Exportul modelului M461 a început în 1965 cu 2.000 de vehicule trimise în China și Columbia. M461 a fost o mașină foarte bună la vremea respectivă, câștigând câteva competiții internaționale: ediția din 1970 a Forests Rally (Belgia) și ediția din 1973 a Sons of Beaches (Oregon). Cu performanța și tehnologia imbunătățite, au fost produse 80.233 de vehicule, din care 46.549 au fost exportate iar un număr mai mare a fost folosit de către Armata Română, care le-a folosit până recent. La ora actuală mai exista aproximativ 3.000 de vehicule M461 în România iar proprietarii acestora s-au organizat în cluburi. Ultimele versiuni erau cunoscute sub numele de M473 pe piața germană.

Wartburg

Motorul de baza care echipa versiunile Limousine şi Camping avea 900 cmc şi 37 CP, în timp ce pentru celelalte variane exista motorul de 50 CP. Cutia de viteze sincronizata, cu 2 trepte, a fost înlocuita, în 1958, cu una cu 4 trepte, iar motorul de 900 cmc a fost îmbunataţit pâna la o putere maxima de 40 CP. În 1962, cu modificari în continuare, motorul a devenit mai mare şi mai puternic (1000 cmc, 45 CP). Toate acestea erau motoare în 2 timpi, dar fabrica a experimentat şi motoare în 4 timpi.
         La sfârşitul anilor '50, producţia fabricii din Eisenach era de 25000 de autovehicule. În 1963 s-a ajuns la 30000, dar cererea era de 5 ori mai mare.
         În iulie 1964, cu binecuvântarea Partidului Comunist, a început dezvoltarea unui nou şasiu, cu suspensii independente, bare de torsiune telescopice etc. A existat o perioada intermediara când vechea caroserie era montata pe noul şasiu. Aceasta varianta este cunoscuta sub numele de 312-1.
         Începând cu iulie 1966, a aparut noua caroserie şi aşa s-a nascut modelul 353. A ramas în producţie peste 2 decenii, cu mici îmbunataţiri. Curând i s-a alaturat şi varianta break, numita Tourist. În 1974, versiunea modernizata, 353W, a fost expusa la Leipzig Autumn Fair. Frânele mai bune, motorul de 50 CP şi caroseria uşor modificata erau principalele caracteristici.
         Cu toate ca la Eisenach s-au produs 38000 de modele F9 şi 25900 de 311, 353 a atins primul milion în 1985.

Ford Mustang

Ford Mustang este un automobil fabricat de Ford Motor Company începând cu 1964. Tot atunci Ford introduce clasa de automobile „pony car”(mașina ponei).
Mustangul, al treilea nume ca vechime care este și acum produs de Ford, a trecut prin multe schimbări până a ajunge la a cincea generație.
Numele se trage de la avionul de luptă P-51 Mustang din Al Doilea Război Mondial, al cărui fan era stilistul mașinii: Pres Harris. O altă propunere de nume a venit, se pare, de la Robert J. Egger, un alt om important în companie. Acesta a primit cadou o carte numită „The Mustangs” de la care i-ar fi venit ideea numelui. În Germania nu s-a putut folosi numele până în 1978 iar până atunci a fost vândut în Germania sub numele „T-5”.


Prima Generatie 1964-1973...
Mustangul avea 2 locuri, motorul montat pe mijloc și era o mașina de tip deschis(eng: roadster). Modelul cu 2 locuri a fost înlocuit cu unul de 4 modelat de Joe Oros și echipa lui de designeri, câștigând astfel concursul de design. Un Mustang a apărut și în filmul Goldfinger din seria James Bond, fiind prima apariție într-un film a mașinii(1964). Pentru a reduce costurile de producție s-a apelat la piese comune cu alte modele care erau deja în producție de Ford(modelele Falcon și Fairline). Vânzările au fost neașteptate, peste un milion de bucăți în 18 luni. Motorul de Falcon cu care a fost dotat modelul din '64 avea capacitatea de 2,8 litrii și 101 cp dar a fost înlocuit cu unul V8 de 4,7 litrii.






A doua generatie 1974-1978...
Președintele Ford Motor Company a vrut o mașină mai mică și mai eficientă la consumul de combustibil pentru anul 1974. Aceasta se baza pe modelul Pinto de la Ford.
Introducerea noului model chiar înaintea crizei de petrol a putut face față concurenței pentru coupe-urile sport ca Toyota Celica. Oricum vânzările au scăzut față de originalul Mustang. Puterea a fost redusă și greutatea mărită dotorită normelor Statelor Unite de poluare și siguranță. Ca opțiune avea un motor de 5L dar și unul economic.
Ca versiuni au fost:
-versiunea de bază - Hardtop - 2,3 litrii
-302 - avea capacitate cilindrică de 302 cubic-inch(5 litrii)
-Stallion
-Ghia
-King Cobra - ediție limitată
Versiunea de 2,3 litrii a fost numită și MPG(miles per gallon) deoarece era o variantă mai economică, consumul era în jur de 10L/100Km în oraș și 6,9L/100Km pe autostradă.

A treia generatie 1979-1986...

A treia generatie de mustang a fost construita în 1979, sub conducerea lui Jack Teniac.

În 1982,a fost reintrodusa versiune GT. Acesta ar trebuit să fie un model cu performante inalte, o adevarata muscle car. Motorul adoptat de către acest model era un Windsor V8 5.0 L cu o putere de 157 CP (134 kW). Transmisia avea patru trepte. Masina a fost promovata cu sloganul The Boss is Back. De-a lungul anilor, puterea a fost marita și a atins, în 1987, 225 CP (168 kW).

Chevrolet Camaro

Chevrolet Camaro... o legenda inca in viata!

Produs de Chevrolet din 1967 pana in 2002 si din 2009-2012
Modelul Camaro a evoluat cu timpul dar a ramas mereu aceeasi masina puternica cu un motor clasic american sub capota! Cu timpul nu doar motorizarile s-au schimbat, ci si modelul de caroserie.

Prima generatie 1967-1969... era un model coupe/cabriolet de 4 locuri (2+2) si sub capota se gaseau 6 tipuri diferite de motor:
4.1L, 4.9L, 5.0L, 5.4L, 5.7L, toate aceste motorizari erau de tipul 6 cilindrii in linie, si un model de V8 de 6.5L

A doua generatie 1970–1981... Incepand cu februarie 1970 a inceput a 2'a generatie de Camaro.
In 1971 modelul SS350 a fost unul din cele mai bune masini ale vremii (1971).
Alte modele ca RS, SS, Z28, Z28s au fost fabricate in acea parioada!

A treia generatie de legenda 1982-1992...
Aceasta generatie a fost prima care a avut parte de "tehnologie" cu ar fi transmisia automata in 4 viteze, 5 viteze manual rotile de 16" si modelul standard de motor in 4 cilindrii.
Cu toate astea au fost si modele cu clasicul motor american V8 de 5.7L. Masina era facuta special pentru IROC(International Race of Champions)

A patra generatie 1993-2002... Camaro deja luase o cu totul alta forma.
Era un coupe de de 4 locuri sau cabriolet(din 1994). 2 tipuri de motor V6 sau V8, sau un motor ceva mai puternic de 3.8L V6.
Echipamentele optionale cum ar fi controlul tractiunii sau cutie de viteze cu 6 viteze manual sau 4 viteze automat.

A patra generatie 2010-prezent...
Bazat pe conceptul de Camaro din 2006 si 2007(cabriolet).
Avant o gama foarte variata de motorizari: 3.6L v6 227kw 6 viteze manual.
Modelul SS cu un motor de 6.2L V8 si 318kw(426hp) 6 viteze manual. Alt motor de Camaro este un V8 de 300kw (400hp).
In 2012 Camaro ZL1 primeste un motor V8 supraalimentat de 430kw (580hp).
In aprilie 2010 Camaro a fost numita World Car Design of the Year la  World Car of the Year Awards.

Volkswagen Kafer

Volkswagen Kafer sau foarte cunoscuta "Broscuta"

Volkswagen Type 1, mai cunoscută sub numele de Beetle, Fusca, Coccinelle, Vocho, Bug, Volky sau Käfer (în germană) și Broscuță (în limba română), este o mașină compactă, produsă de Volkswagen din anul 1938 până în anul 2003. Cu toate că numele de "Beetle" și "Bug" au fost repede adoptate de către publicul larg, abia începând cu august 1967 VW a început folosirea numelui în materialele promoționale. Mai înainte se numea fie "Type I" sau 1200, 1300 fie 1500, acestea fiind numele sub care era comercializată în Europa înainte de 1967. Numerele respective desemnează capacitatea cilindrică a motorului în centimetri cubi. În 1998, după mai mulți ani de când modelul original fusese scos din fabricație din majoritatea liniilor de producție din lumea largă (doar în Mexic a continuat producția vechiului model până în 2003) VW a lansat "Noul Beetle" (construit pe platforma Volkswagen Golf), și care avea puternice asemănări cu originalul.


VW Standard, an de construcție 1950
VW Beetle datorează o mare parte din succesul său inginerului de origine austro-ungară Béla Barényi care, în 1925 (cu 5 ani inainte ca Ferdinand Porsche sa facă publică versiunea sa), concepea un prototip ce avea să stea la baza renumitului model.
O altă personalitate care a adus o contribuție semnificativă la nașterea Type 1 a fost mecanicul austriac Hans Ledwinka, ce a integrat multitudinea de inovații ale sale în modelul Tatra T77. Versiunea îmbunătățită, T79, este modelul ce l-a impresionat pe Adolf Hitler și l-a determinat să aducă pe strazile germane un automobil similar. Mai exact, Führerul își dorea o mașină pentru 5 persoane, capabilă să atingă 100 km/h și accesibilă oricarui german, costând cel mult 1000 de mărci.
În mod cel puțin surprinzător, modelul ce avea să intre in producție, definitivat de Ferdinand Porsche, va fi inspirat, chiar la sfatul cancelarului, din schițele inginerului ungur Josef Ganz, un evreu. Mașina cu două uși și tracțiune spate, denumită inițial KDF-Wagen, de la “Kraft durch Freude” (Putere prin Bucurie), integra caracteristici ale schițelor lui Barényi, prototipurilor lui Ganz și modelelor Tatra ale lui Ledwinka. Astfel, în 1937, mașina putea fi achiziționată în schimbul sumei de doar 900 de mărci (400 de dolari), mai puțin decât costa o motocicletă.
Deși 150.000 de germani erau înscriși pe lista de așteptare, într-o primă etapă doar 630 de exemplare au fost produse, fabrica de la Wolfsburg, destinată construcției de mașini ale poporului, fiind rapid transformată în motor militar.
La începutul anilor ’60, mașinuta era introdusă și în Statele Unite ale Americii, unde va deveni populară, în ciuda reticenței inițiale a americanilor, cărora le reamintea de ororile celui de-al doilea război mondial.

Volkswagen Karmann Ghia

Karmann Ghia a fost o mașină sport comercializată de Volkswagen, designul realizat de firma italiană Ghia, și construită de constructorul german Karmann. Au fost produse peste 445.000 de mașini între 1955 și 1974. Colecționarii estimează că în prezent mai sunt mai puțin de 20.000 de mașini în întreaga lume. Datorită numărului în scădere de mașini funcționale, valoarea acestei mașini este în creștere.
Volkswagen Karmann Ghia are un motor de la atat de cunoscutul Kafer de 1.2L / 1.5L / 1.6L in 4 cilindrii racit pe aer.
Masina sport se gaseste in 2 variante [coupe/decapotabila]. Masina a fost asamblata la Osnabruck in Germania
 si in São Bernardo do Campo, Brazilia.
In Germania au fost produse in total 445,238 de automobile dintre care 364,401 Coupe si 80,837 Cabriolet.
In Brazilia au fost produse in total 41,689 de automobile dintre care 23,393 coupe si doar 177 cabriolet.

Dacia 1300

Dacia 1300 a apărut în urma licenței obținută de la compania franceză Renault. Autoturismul Dacia 1300 a intrat în producție în august 1969, având la bază modelul Renault12. La acea vreme modelul avea un aspect modern și economic.
Inițial, modelul dispunea de o singură caroserie berlina cu 4 uși și 5 locuri. Blocul motopropulsor avea capacitatea cilindrică de 1,289 cm³ ce dezvolta 54 CP, o viteză maximă de 144 km/h și consumul de 9,4 litri.



Productia in serie a inceput in anul 1968 pana in 2004. Nu a ramas mereu aceeasi dacia, mereu a avut parte de cate o schimbare.
Asamblata la Mioveni (Arges, Romania), dacia era masina poporului, fiind compacta si in 3 tipuri de caroserie: Berlina (4usi), Break(5usi) si PickUp disponibil in 2 variante(2/4 usi)


Modele de Dacia 1300
În 1970 sunt lansate trei variante de echipare pentru modelul 1300: Standard, Lux, Lux Super 1301 (model destinat numai folosirii ca masina de serviciu a Partidului Comunist Român și Securității). Dacia 1301 Lux Super avea dotări ce nu se aflau pe modelele Standard și Lux cum ar fi: instalație radio din fabrică, scaune față supraînălțate, circuit de frână dublu, oglinzi retrovizoare exterioare, oglindă interioară cu poziție zi/noapte, parasolar pasager cu oglindă, torpedou iluminat, brichetă electrică, instalație spălare parbriz electrică, fiind disponibilă în culori închise, precum negru. În 1973, începe producția modelelor Break, iar în 1975 este lansată autoutilitara Dacia 1302. Dacia 1302 se deosebea de 1300 numai prin suspensia spate și putea suporta o sarcină maximă de 500 kg. Între 1975-1985, au fost exportate 1500 de autoutilitare, cele mai multe ajungând în Argentina.
Modelul 1300 a fost înlocuit de modelul Dacia 1310.

Trabant 601

Trabantul... micuta masina est-germana!



Trabant este un automobil care a fost produs în Republica Democrată Germană în perioada 1957 - 1991 Cat timp a existat Zidul intre Germania de Est si cea de Vest, Trabantul a fost relativ necunoscut in Europa Occidentala. Datorita zecilor de mii de cetateni ai RDG care si-au parasit tara prin Ungaria si Austria spre sfarsitul verii anului 1989, micuta masina a devenit un star in mass media si a ajuns cunoscuta Occidentului. Legat de acest fenomen a fost si alegerea sa drept "Masina anului 1989" in Germania de Vest. A fost o recunoastere si o apreciere a acestei masini. Dar circumstantele in care a fost conceputa si dezvoltata sunt necunoscute multor oameni.Dupa al doilea razboi mondial, Germania a fost impartita conform tratatului de la Potsdam. Germania de Mijloc a devenit o zona de ocupatie ruseasca. In urma unei decizii a Aliatilor, industria de aparare germana a fost dezmembrata, aceasta incluzand si uzinele Autounion cu fabricile Horch si Audi in Zwickau (AWZ).

Grupul Autounion includea si faimoasa DKW (Das Kleine Wunder - Mica Minune). O alta decizie interzicea fabricarea de masini in zonele ocupate. Cand s-a renuntat la aceasta decizie, au inceput cateva motorizari modeste. Constructia de autoturisme a inceput cu IFA F8, al carei design se baza pe un autoturism de dinaintea razboiului - DKW F8. Masina avea un motor in doi timpi cu doi cilindri, racit cu apa. Tractiunea era pe rotile din fata si a fost produsa intre 1949 si 1955.A fost dezvoltata apoi o masina mai mare, IFA F9. Aceasta se baza pe proiecte ale DKW de dinaintea razboiului si se asemana destul de mult cu o masina DKW din vest. F9 avea un motor nou cu trei cilindri, tot in doi timpi si tractiunea tot pe rotile din fata. Caroseria era aerodinamica si atractiva, si exista si in varianta break si decapotabila.
A fost produsa intre anii 1949 si 1953. In 1953 productia a fost transferata la Eisenach, unde mai tarziu a fost produs Wartburgul.In 1953 a fost luata o decizie de stat de a se construi si o masina mai mare, de lux. Astfel a aparut "Sachsenring" P240, cu motor in patru timpi de 2400 cm3, cu tractiune clasica (pe rotile din spate). Aceasta a fost produsa intre 1955 si 1959.Intre timp, datorita crizei de metal (otelariile ramasesera in RFG, iar importul de tabla era sub embargoul statelor vestice fata de Germania de Est), au fost dezvoltate materiale plastice ca inlocuitor al otelului. Astfel a aparut Duraplast - un material compozit obtinut dintr-o rasina fenolica intarita cu fibre textile.

Panourile pentru autoturisme au fost obtinute din Duraplast prin presare pe o presa a carei parte inferioara era din otel, iar partea superioara dintr-un cauciuc tare. Ambele suprafete erau incalzite la o anumita temperatura, iar presarea dura cam 10 minute, in functie de piesa ce trebuia obtinuta. Pentru prima data panourile de Duraplast au fost folosite la cateva IFA F8 si au fost lasate nevopsite.La targul de la Leipzig din 1955 a fost prezentata o masina noua care a folosit caroseria din Duraplast.Avea un motor in doi timpi racit cu apa, montat transversal, cu tractiune fata. Aceasta a fost AWZ P70 (sau "Zwickau" P70) si a fost construita intre 1955 si 1959, in trei versiuni: berlina, break si coupe si ar putea fi considerata predecesoarea Trabantului de astazi.

Motorul sau era bazat pe vechiul F8: doi cilindri, doi timpi, 690cm3 si 22CP.1957 O data cu decizia de a construi P240, s-a hotarat si construirea unei masini mai mici, si anume "Trabant" P50 (P vine de la masina de pasageri, iar 50 este capacitatea cilindrica: 500cm3). Numele de Trabant a fost dat masinii dupa intrarea in productie si a fost rezultatul unui concurs. El reprezinta pe de o parte "tovaras al omului", iar pe de alta parte aminteste de lansarea primului satelit artificial al Pamantului - Sputnik, la 4 septmbrie 1957, cu putin inaintea inceperii productiei de pre-serie. La aceasta masina se intalneste pentru prima data motorul racit fortat cu aer - un motor in doi timpi cu doi cilindri de 18CP. Masina folosea o structura de rezistenta si podea facute din otel. Motorul, transmisia, directia si suspensiile fata erau montate pe o rama detasabila, ce putea fi desprinsa prin desfacerea a sase suruburi, lasand astfel accesul liber la toate componentele. Principiul de fabricatie folosit i-au adus lui P50 reputatia de masina fiabila, economica si usor de reparat, cu costuri de intretinere mici. A fost construit in versiuni berlina, break si van intre 1957 si 1962, in aproximativ 132000 de exemplare.1962 Nevoia crescuta de confort a dus la dezvoltarea de noi motoare mai puternice (P50/1 - 500cm3, 18CP, apoi P50/2 - 500cm3, 20CP) si astfel s-a ajuns in 1962 la P60, cu motor de 600cm3 si 23CP.
1964 In 1964 a aparut o caroserie complet noua: P601. Aceasta mentinea acelasi concept de baza, oferind mai mult spatiu interior si pentru bagaje. Desi acum poate parea desueta, pentru multi ea era frumoasa timp de peste trei decenii si a fost mentinuta pana la inchiderea productiei in 1991.Mentinerea aceleiasi caroserii a facut pe multi sa creada ca masina nu a evoluat deloc. De fapt, ea a fost imbunatatita continuu si in fiecare an au aparut noi schimbari. Astfel a aparut editia "de lux" in 1966 iar in 1969 aparea o versiune de motor de 600 de cm3 si 26CP. Modificarile la motor i-au permis sa functioneze cu mai putin ulei amestecat cu benzina. Franele au fost perfectionate, iar instalatia electrica a trecut de la 6V la 12V. Au fost prea multe modificari pentru a le insira aici, dar toate au fost facute astfel incat sa poata fi aplicate si masinilor mai vechi. Multe Trabanturi mai vechi au fost reciclate si reconstruite cu grija si aduse la zi cu componente mai noi. P601 a fost disponibil in trei forme de baza: o berlina, un break si un jeep decapotabil - disponibil atat in varianta civila cat si cea militara.
Sfarsitul istoriei

O data cu schimbarile politice produse pe 9 Noiembrie 1989, cetatenii RDG au putut sa achizitioneze masini din Vest. Aceasta a dus la scaderea dramatica a vanzarilor de 601 si 1.1. Incercarea de a le revigora prin introducerea unui nou design a esuat deoarece uzinele Sachsenring nu aveau forta financiara necesara unei campanii publicitare. Astfel, ultimul Trabant P601 a parasit banda de fabricatie din Zwickau la 25 iulie 1990. In aceeasi zi, primul Volkswagen Polo a fost produs aici in serie.
Pe 30 aprilie 1991 ultimul Trabant, de aceasta data un 1.1 a iesit pe poarta uzinei spre a se indrepta spre muzeul autoturismului "August Horch Zwickau".
Timp de 33 de ani uzinele "VEB Sachsenring Automobilwerke Zwickau" (cunoscute din 1990 ca "Sachsenring Automobilwerke GmbH") au produs 3.096.099 autoturisme